A mai trecut un an.
M-am refugiat in munca si nu am primit nici un fel de satisfactii. Am folosit munca ca un motiv sa nu ma mai gandesc la ce a fost.

In aprilie se implinesc 2 ani de cand mi-am pierdut fetita - o sarcina dusa pana la 32 de saptamani. S-a hotarat ca nu mai vrea sa vina pe lumea asta. Si de atunci, nici un Craciun nu mi se mai pare Craciun, sa simti zurgalaii si mirosul de iarna, sa il astepti pe Mosul.

Am incercat sa imi ascund amintirea ei intr-un colt cat mai departe al inimii si al creierului meu. Dar mai ales in aceasta perioada, imi este teribil de cumplit dor de ea. A murit o parte din mine.

Sarcina a decurs excelent, cu analize si controale lunare. Am facut ultimile analize si m-am prezentat ca medicul ginecolog pentru consultatia de rutina. Totul a fost in regula. Numai ca nu mi-a facut ECO pentru ca doctorita specialista nu era disponibila. Asta era vineri. Luni dimineata ma duc la medicul meu de familie care este si specialist ecograf si imi face ECO. Copilul nu mai are puls. Il sun pe medicul meu ginecolog, ma duc imediat la spital, imi face si el ECO, ajunge la aceeasi concluzie si … ma trimite acasa. Vino maine dimineata, pentru ca momentan nu ma pot ocupa de tine.

Si, pentru ca eram in stare de soc, ma duc acasa, cu burta la gura, cu copilul meu mort in mine. Si am plans. Si m-am dus a doua zi dimineata la spital, am nascut. Am cerut sa fiu dusa intr-o rezerva.

Am plans mult. Am fost intrerupta de o asistenta comunista cu porta-voce in loc de gura: “Ce cauti tu in salonul asta daca tu nu ai copil?” Prea bulversata sa incerc sa ii explic ii spun sa ma lase in pace ca nu am ajuns acolo ca nu am unde sa dorm. A continuat sa urle ca o tignita - si cand zic ca urla, inchipuiti-va ca v-ar fi spart timpanul daca erati in preajma ei. A lasat un copil nou nascut in patutul din salon si a plecat amenintandu-ma:”Lasa ca ma duc eu la asistenta sefa si zbori tu de aici, ca nu ai ce sa cauti aici daca nu ai copil”

A venit intr-un final asistenta sefa si i-a spus sa plece. Si am continuat sa plang. A doua zi am preferat sa ma externez, sa plec; prea multe fete pline de compasiune sau imbecile care bagau capul in salon care sa intrebe: “Tu ai pierdut copilul? Dar ce doctor ai avut? Ce s-a intamplat?”

Am plecat, asa, ca o fuga; nu m-am dus acasa, as fi innebunit. Am plecat pur si simplu, ca si cum fiecare kilometru parcurs de spitalul acela, m-ar fi ajutat sa pun cat mai departe durerea mea.

Au trecut, ca si timp aproape 2 ani. Abia acum sunt in stare sa incerc sa vorbesc despre cat imi este dor de ea. I-as fi zis Maria-Stefania si i-as fi facut codite si i-as fi facut o multime de rochite roz si as fi facut-o sa rada, as fi protejat-o si i-as fi aratat lumea ca pe cel mai frumos lucru. Si i-ar fi placut.

Au trecut aproape 2 ani, iar durerea este neschimbata: aceeasi, constanta, acuta. Mi-e dor de tine dragostea mea.

Sunt singura de ceva vreme. Mi se pare ca de o vesnicie. Adoratul a plecat la Bucuresti si m-a lasat singurica…atat de singuricaaaaa … ca nu mai am pofta de viata.

Pentru ca sunt genul de om care face curatenie cand e stresat, ca forma foarte eficienta de relaxare, casa mea miroase a farmacie. Am spalat pana si cuptorul de la aragaz si abajururile de la lustra.

Azi in schimb, vine Adoratul acasa. Abia astept! Sa vin acasa de la munca si sa ne facem tabieturile, apoi, sa stau cu capul la el in poala uitandu-ma la televizor in timp ce el butoneaza calculatorul. Sunt, aparent, lucruri banale dar pe mine ma fac fericita. El a devenit centrul Universului meu si sunt cea mai fericita asa.

Intre timp, trebuie sa plec la munca!
Asa ca sper ca voi scrie mai des, dupa ce lucrurile vor intra in normal!

Va pup si sa aveti o zi minunata!

Deci azi este Sf. Andrei, asa deci, La multi ani! si toate gandurile bune tuturor Andreilor, Andreelor!

Azi mai este si ziua alegerilor. Mai avem inca doua saptamani de cosmar cu analistii care analizeaza voturile, fac scandal si trag concluzii.

Oh, Doamne! Ce procentaj scazut de participare la vot! Oare de ce? Suntem atat de suprasaturati de idioti incat nu mai suportam sa ne uitam la televizor.

O sa-mi fac o saptamana de seriale de suflet. Abia astept sa vina sarbatorile sa pot sa stau linistita acasa si sa nu trebuiasca sa fac nimic.

Andreea Marc este unul din promotorii unei campanii umanitare pentru copii din centrul “Sf.Alois Scrosoppi”.

Poate vei reusi ca tu sa o sustii.

Am inceput sa scriu din placere. Adoratul mi-a creat blogul, m-a familiarizat cu comunitatea de bloggeri din Romania, am cumoscut oameni minunati: Denisuca, VisUrat, AndreiCrivat, DoiPeDoi , Zoso si lista ar putea continua, numai ca sunt prea prinsa de ceea ce vreau sa spun.

Pentru ca in lumea asta oarecum virtuala, fiecare este mai dezlantuit si mai “ascuns” de tastatura, isi dezvaluie si sentimente mai rudimentare, cum ar fi invidia, isi creeaza tot felul de cosmaruri si ii freaca grija de grija altuia.

De cand mi-am inceput blogul, nu am creat niciodata vreun conflict cu nimeni, nu am vorbit de nimeni din “gasca de bloggeri” si nu am incercat sa-mi fac trafic pupand sau muscand de cur pe cate cineva. Am spus doar ca o fac de placere!

Pentru mine blogul este o oportunitate sa-mi fac prieteni, sa iesim la un cico si sa barfim, fara a fi malitziosi.

Unii considera ca a avea un blog, este o sansa la a castiga bani, de a face o afacere. Nu este cazul.

Asa ca, pentru cine nu are loc de mine, ii rog respectuos sa ma ignore. Nu ii doresc la mine pe blog, nu doresc sa-mi fac trafic pe urma lor si mai ales, nu-mi doresc sa intru in conflicte gratuite cu nimeni.

Daca considerati ca putem fi prieteni, cand ma “vizitati”, va astept cu cea mai mare placere sa ma vizitati si alta data.

Cu stima, Nevasta!

Nu mai suport! Mi-e sila de ridicolul situatiei in care s-au supus cei care vor sa fie alesi. Am vazut aseara, un parlamentar care s-a apucat sa mature nu stiu ce pasaj, pentru ca asa au spus cei care vor sa il aleaga.

Si apoi va pleca impreuna cu electoratul sa viziteze Palatul Parlamentului. Cum sa te pui in situatii atat de ridicole. Cum de nu l-am vazut pana acum pe acest domn. Cum a hotarat ca aceasta este ce-a mai buna alegere de promovare?
Cat de ridicol poate fi!
Sunt curioasa cand vom mai auzi de el, despre care nici nu m-am sinchisit sa ii retin numele sau din ce partid face parte. Poate la urmatoarele alegeri, pentru ca oamenii sunt suficient de idioti si cu memorie scurta si il vor alege si de data aceasta.
Eu bineinteles ca nu ma voi duce sa votez!

Adoratul mi-a facut o marturisire, mai in gluma, mai in serios ca s-a indragostit de fundul si de ochii mei. Si a mai facut si acest lucru public. Ce sa zic, barbat, nu poti cere mai mult.

Asa ca, m-am hotarat sa am mai multa grija de mine, sa nu cumva sa deteriorez ambalajul meu delicat care imi inconjoara sufletul si substanta cenusie. Si urmand indemnul celor de la Garnier, Ai Grija de Tine, mi-am luat toata gama de la Garnier: pentru par: sampon si masca de par, pentru ten: demachiant, tonic si crema hidratanta. Asta pentru ca vreau sa ma pastrez si sa-l bag si la cheltuieli pe Adorat, pentru ca obrazul subtire cu cheltuiala se tine, vorba romanului, sau cu cheltuiala sotului, vorba nevestei.

Si daca tot am facut vanzare, au cei de la Clubul Garnier o modalitate de a introduce codurile de bare de la produsele achizitionate si care iti aduc puncte, puncte care iti aduc alte produse, gratuit, in functie de numarul de puncte castigat.

Daca iti faci cont, exista pe site o modalitate care iti stabileste progresul pe care il faci cand ai grija de tine.Inca nu m-am prins eu prea bine de cum vine asta dar sigur o sa-i dau de cap. Iti stabilesti obiective si Garnier iti urmareste progresul pe care il faci in atingerea lor. Cat de dragut si atent cu tine!

Asa ca o sa raman dragutica si frumusica mai mult timp pentru Adoratul meu.
Am zis am zis!

Socul initial care a generat atacurile de panica deregleaza sistemul endocrin, mai ales functiile si activitatea hipofizei, tiroidei si a suprarenalelor. Fiecare atac nou reprezinta de fapt o repetare a socului si o agravare a dereglarilor endocrine. Astfel atacurile de panica vor fi intretinute de dezechilibrele hormonale din organism iar in timp vor aparea diverse afectiunii ale sistemului endocrin.

Anxietatea determina si o stare de hipersensibilitate si persoanele care sufera de aceste tulburari nu se simt aproape niciodata in largul lor. Dintre simptomele care insotesc anxietatea, cel mai frecvent sunt intalnite tensiunea in jurul gatului, a cefei si a spatelui, diaree cronica, insomnii si cosmaruri.

Am probleme de sanatate: glanda tiroida, atat de neinsemnata ca si organ, te poate pune la pamant, fara sa stii ce ai. Eu stiu ce am si mi-a fost mai simplu sa inteleg ce se intampla cu mine. Am avut un atac de panica. Cat de groaznic poate fi! Cat de bine e ca a trecut!

Parca a venit prea repede frigul. Nu am chef nici sa imi ridic degetele pe tastatura. Sunt la munca, cu o gramada de probleme stringente, pe care, fara sa am de ales, le rezolv fara nici o tragedere de inima.

Cred ca ma incearca o raceala de aia rea. Am sa o dreg cu un vin fiert. Asa tratez si depresia si raceala.

Imi faceam griji ca mi-a pierit inspiratia de a mai scrie cate ceva. Mi-a trecut.

Am o scarba de a ma mai uita si la televizor - eu care credeam ca sunt dependenta de tv. Toti vorbesc vrute si nevrute despre politica si se promoveaza care cum pot, ca de vin alegerile. Cat de sila imi e!

In weekend am facut sarmalutze si ciorba de burta! Mi-au iesit delicioase. Asa zice Adoratul!

Am aflat din surse sigure ca EBucataria o sa mai faca un concurs cat de curand. Vreau sa castig pentru ca, am auzit din aceleasi surse, au premii pe care am pus ochii. Inca nu stiu cu ce reteta sa ma prezint. Sugestii, careva?

Sunt de-a dreptul furioasa. Azi ploua in Constanta de zici ca s-a spart cerul. Si pe langa asta mai e si frig de iti taie respiratia.

Eu, creanga, cu Buburuza prin oras. Buburuza este Nova noastra, despre care s-a scris mult, dar nu suficient. Intre timp, a ramas doar cu un stergator, a fost alimentata cu motorina si ii cam place sa-si ude bujiile - ceva fantastic. Dezaburirea pentru luneta nu a functionat niciodata si dezaburirea oglinzilor se face manual (adica iei carpa si stergi oglinzile ).

Si sa mergi, cu aceasta masina, pe ploaie torentiala, in Constanta, este un act de curaj. Curaj pe care il am. Dar ma departez de subiect.
Citeşte mai departe »